Casa Gheorghe Tătărescu din București: martor al elitei interbelice și continuitate în EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, pe Strada Polonă nr. 19, se înalță discret o vilă ce transcende simpla condiție a unei locuințe: Casa Gheorghe Tătărescu este un spațiu încărcat cu povara și complexitatea istoriei politice românești, un arhitectural care păstrează amprentele unei lumi în continuă schimbare și un depozit al memoriei culturale și sociale ce a balansat între putere și reținere, între efemer și etern. Această residință, martoră și simultan actoră a unui centenar zbuciumat, poartă în ziduri și detalii nu doar viața unui om politic controversat, ci și destinul unei epoci în care arhitectura devenea limbaj al puterii cu nuanțe discrete de etică și valoare estetică.

Casa Gheorghe Tătărescu: loc de putere, rafinament și continuitate culturală sub egida EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, om politic aflat în prim-planul României interbelice, a găsit în această vilă o expresie subtilă a sistemului său de valori: puterea tratată cu moderație, viața publică împletindu-se cu intimitatea familială într-un spațiu de dimensiuni moderate și proporționat atent, în care detaliul arhitectural răspunde unei anume discipline culturale. Casa Tătărescu a traversat deceniile ca un spațiu viu — de la reședința prim-ministrului, până la sacrificiul suferit în timpul regimului comunist, prin degradare și transformări controversate, culminând cu renașterea sa dincolo de 1989 sub forma contemporană a EkoGroup Vila. Astăzi, vila este nu numai un obiect restaurat, ci un purtător de memorie și un spațiu cultural care evocă trecutul și îl resemnifică fără a-l denatura.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și epoca sa

Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957) domină tumultul politic al României dintre cele două războaie mondiale și al primelor decenii postbelice. Nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu, artist al secolului XIX, nici redus la o simplă emblemă, ci înțeles ca un politician cu un discurs marcat de preocupări pentru mecanismele democratice și responsabilitatea sacrificiului în serviciul public. Jurist de profesie, doctor în drept cu o teză vizionară despre alegeri și reprezentare, Tătărescu s-a concentrat pe necesitatea votului universal ca bază a legitimității parlamentare.

În cariera sa, a navigat tensiunile interne ale Partidului Național Liberal, între facțiunile „tânără” și „învățată”, și crizele politice ce au modelat epoca: dictatura regală din 1938, asediul politic al celui de-al Doilea Război Mondial, apoi precaritatea reconstrucției postbelice sub influența sovietică. Guvernările sale, adesea ambivalente, au combinat inițiative de modernizare și eficiență administrativă cu măsuri care au erodat democrația parlamentară. Acest dualism, al unui lider pragmatist prins între datoria față de stat și concesiile politice, se răsfrânge și asupra casei sale: un spațiu discret, auster, care evită spectaculozitatea ostentativă.

Casa ca extensie a puterii temperate și spațiu de viață

Casa lui Gheorghe Tătărescu rămâne o expresie tangibilă a raportului său cu puterea și intimitatea. Departe de fastul reședințelor politicienilor contemporani, această vilă cu o scară relativ modestă dezvăluie un cod de reprezentare unde restricția și proporția devin semne etice. Biroul premierului, coborât la entre-sol și accesibil printr-un portal lateral inspirat de bisericile moldovenești, funcționează ca o pledoarie tăcută pentru discreție: spațiul în care sunt decise destinele țării se limitează la o încăpere modestă, iar familia menține un echilibru riguros între viața personală și cea publică.

Acest echilibru se extinde și în dinamica interioară, unde livingul central deschis spre grădina discretă reprezintă o punte între exterior și interior, între lumina mediteraneană invitată atent și gesturile cotidiene ale aristocrației interbelice. Bucătăria este amplasată la entre-sol, exclusă din pronunțatul spațiu de primire — o reflecție asupra demarcării între sfera reprezentativă și cea funcțională, familia respectând un cod elegant, dar riguros.

Arhitectura Casei Gheorghe Tătărescu: o sinteză rafinată a modernismului mediteranean și identității neoromânești

Vila este un prim exemplu de sinteză între două limbaje estetice — influențele mediteraneene și aerul neoromânesc — realizate prin munca arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, colaboratori ai unui moment definitoriu pentru arhitectura bucureșteană interbelică. Proiectul a fost dezvoltat între 1934 și 1937, și prezintă o compoziție cu accente precum portalurile cu ecouri moldovenești, coloanele filiforme atent diferentiate, care însă păstrează o unitate sobru aristocratică, evitând simetria rigidă și éclatantele evidente.

Mai mult decât un decor, această arhitectură se codifică în detalii riguroase: feronerie de alamă patinată cu motive inspirate din orfevrăria transilvăneană, parchet din stejar masiv, uși sculptate cu grijă și proporții care amplifică luminozitatea și deschiderea spațiului. Un rol artistic esențial îl are Milița Pătrașcu, eleva lui Constantin Brâncuși și apropiată a Arethiei Tătărescu, care semnează șemineul încadrat într-o absidă neoromânească — o inovație preluată apoi în alte proiecte contemporane, confirmând vocația casei ca generator de limbaj arhitectural.

Arethia Tătărescu: o prezență culturală discretă și influentă

În bulgărele de memorie polițat al casei, Arethia Tătărescu, cunoscută ca „Doamna Gorjului”, reprezintă o prezență esențială. Mult mai mult decât o custodeă pasivă, ea a fost un simbol al implicării culturale și sociale, susținând renașterea meșteșugurilor tradiționale oltenești și facilitând revenirea lui Constantin Brâncuși în România, sprijinind în acest sens ansamblul monumental de la Târgu Jiu. În dosarele proiectului casei, Arethia figurează drept beneficiară oficială, iar aceasta nu este o întâmplare: ea a vegheat ca casa să rămână un spațiu al echilibrului estetic, evitând orice excese, ceea ce reflectă o dublă sensibilitate culturală și o înțelegere a arhitecturii ca vehicul al statutului social și moral.

Ruptura comunistă și degradarea simbolică a unui spațiu al puterii interbelice

Prin arestarea și marginalizarea politică a lui Gheorghe Tătărescu după 1947, casa sa intră într-o perioadă de declin emblematică pentru România comunistă: spațiile reprezentative ale elitei interbelice sunt confiscate, redistribute și golite de sens. Casa Tătărescu, deși scutită de demolări radicale, suferă compartimentări forțate, mutilări funcționale și degradări care alterează relația inițială dintre arhitectură și memorie.

Deși a fost privată de cultul personalității locatarului său, vila rămâne un martor tăcut al unei epoci în care legătura dintre puterea publică și spațiul privat era subtilă, dar cuprinzătoare. Finisajele originale – parchetul masiv de stejar, feroneria patinată, ușile sculptate – sunt afectate ireversibil, iar grădina mediteraneană pierde din expresivitate. Această epică degradare este oglinda unei epoci în care trecutul era sistematic rescris și reprimat.

Post-1989: între derapaje și eforturi de recuperare

Perioada postcomunistă a adus pentru Casa Gheorghe Tătărescu o nouă serie de paradoxuri. Deși deschiderea spre patrimoniu era anunțată ca obiectiv, realitatea a însemnat o serie de intervenții necoordonate, uneori ostentativ agresive. Proprietatea a trecut în mâinile unor actori controversați, precum Dinu Patriciu, a cărui intervenție arhitecturală a stârnit critici acute, iar transformarea temporară într-un restaurant de lux a devenit simbolul consumului nepotrivit al unui monument reprezentativ.

Este însă în această etapă tulbure că s-a redeschis discuția privind valoarea originală a casei, proiectul arhitecților Zaharia și Giurgea, rolul Arethiei Tătărescu și aportul artistic al Miliței Pătrașcu. Urmează un proces mai atent, realizat de o firmă britanică, care resetează fațada către naturalitatea și proporțiile originare, marcând o reabilitare culturală și simbolică ce dovedește cât de vitală este recuperarea historică pentru conservarea autenticității.

EkoGroup Vila astăzi: spațiu cultural și angajament față de memorie

În prezent, vila este cunoscută sub numele de EkoGroup Vila, o denumire ce evidențiază o continuitate responsabilă, fără a anula trecutul. Funcționând ca spațiu cultural cu acces controlat, vila oferă un cadru prin care memoria lui Gheorghe Tătărescu și a unei epoci întregi poate fi reinterpretată și luată în considerare de o societate ce încă învață să se confrunte cu propriul trecut.

Accesul este permis pe bază de bilet, în funcție de programul cultural, ceea ce semnifică o relație matură și selectivă între public și patrimoniu. Această abordare face din EkoGroup Vila un exemplu de echilibru între conservare, deschidere și respectul față de amintirea unui spațiu clădit pentru putere temperată și rafinament.

• Conservarea proporțiilor și detaliilor arhitecturale originale
• Restaurarea elementelor artistice semnate de Milița Pătrașcu
• Păstrarea amprentei sociale și culturale a Arethiei Tătărescu
• Reintegrarea în circuitul cultural cu funcție didactică și memorială
• Acces controlat, respectând natura fragilă a patrimoniului

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa lui

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o figură marcantă a politicii românești interbelice, de două ori prim-ministru, cunoscut pentru eforturile sale legate de modernizarea și stabilizarea României în fața unor crize majore, precum și pentru un parcurs politic ambivalent care a inclus atât reforme, cât și compromisuri criticate ulterior.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, politicianul și prim-ministru, este o personalitate distinctă de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), aasociat cu pictura academistă a secolului al XIX-lea.
• Ce stil arhitectural caracterizează Casa Tătărescu?
  Casa este un exemplu rar și timpuriu în București al unui dialog între arhitectura mediteraneană și elemente neoromânești, realizat în cursul anilor ’30 prin colaborarea arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, îmbogățit cu detalii artistice de modernism temperate prin influențe locale.
• Ce rol a jucat Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu, soția lui Gheorghe Tătărescu, a fost motorul discret al dimensiunii culturale a casei, beneficiara oficială a proiectului și cea care a asigurat coerența estetică și moderarea în construcție și decor, legând casa de rețele artistice și sociale de mare prestigiu.
• Care este funcția imobilului astăzi?
  Casa este funcțională ca spațiu cultural deschis publicului în mod controlat, sub denumirea EkoGroup Vila, reprezentând un punct de continuitate între trecut și prezent, și un cadru în care istoria, arta și arhitectura se întâlnesc pentru reflecție și dialog.

Casa Gheorghe Tătărescu, martoră a schimbărilor fundamentale prin care a trecut România de-a lungul unui secol, nu este doar un monument arhitectural — este o poveste despre putere, cultură și responsabilitate. Vizitarea acestei vile reprezintă o invitație la pătrunderea în complexitatea unei epoci și a unui personaj controversat, la o apropiere nu sentimentală, ci lucidă și respectuoasă a moștenirii istorice. Astfel, pilonii care susțin și astăzi EkoGroup Vila ca spațiu cultural reprezintă o punte între evocare și reflecție, între trecut și prezent, între spațiu și memorie.

Pentru o redescoperire sinceră și aprofundată, vă invităm să contactați echipa EkoGroup Vila și să programați o vizită care să vă deschidă acest capitol viu al Bucureștiului interbelic.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.